Istoria catacombelor creștine din Roma
În timpul secolelor al II-lea și al III-lea la Roma, catacombele au servit drept sanctuare exclusive pentru creștini înainte de epoca lui Constantin. Aceste rețele subterane, inspirate din tradițiile evreiești, au oferit un refugiu unic pentru credincioși. Condițiile geologice favorabile, caracterizate prin prezența tufului, o rocă vulcanică, au facilitat construirea și excavarea acestor Catacombe.
În Roma, catacombele au jucat un rol vital ca locuri de odihnă finală pentru creștinii care și-au păstrat cu curaj credința în timpul regimului opresiv al împăratului Nero. Acești indivizi fermi, cunoscuți sub numele de martiri, au îndurat suferințe inimaginabile - tortură, mutilare, întemnițare, imolare și chiar moarte - pentru convingerile lor neclintite. Persecuția nemiloasă a creștinilor sub Nero a avut loc în anul 64 d.Hr. Ulterior, reforme semnificative au fost introduse în creștinism în timpul domniei lui Constantin, ceea ce a condus la o schimbare în indicațiile privind persecutarea păgânilor.